Stresul constituie un complex alcătuit din stări de încordare, tensiune şi constrângere, el reprezentând o reacţie de adaptare a organismului faţă de agresiunea mediului extern. Din punct de vedere subiectiv, stresul constituie un dezechilibru între solicitările mediului extern şi posibilităţile reale de răspuns ale individului, în urma căruia organismul răspunde prin secreţia de adrenalină şi cortizol, hormoni secretaţi de glandele suprarenale. În cazul unor stimuli de durată şi intensitate redusă secreţia acestor hormoni în limite fiziologice ajută organismul să se adapteze rapid şi îi permit să facă faţă cu succes condiţiilor solicitante de mediu.

Apariţia stresului cronic se datorează creşterii în intensitate şi durată a factorilor perturbatori. În faza iniţială, stresul cronic generează simptome ca: anxietate, cefalee, tahicardie, palpitaţii, hipertensiune arterială, hiperglicemie şi hiperaciditate gastrică.
Ulterior, el contribuie la apariţia unei game largi de afecţiuni:
- cardio-vasculare: cardiopatie ischemică, tulburări de circulaţie periferică şi cerebrală.
- metabolice: obezitate, diabet zaharat de tip II, dislipidemii (sindromul X metabolic)
- dermatologice: psoriasis, alopecie (căderea părului), eczeme, prurit.
- osteo-tendinoase şi osoase: durerile musculare, rigiditate musculară , spasme şi contracţii musculare.
- alergice: astm, alergodermii diverse, rinită, etc.
- genito-urinare: vaginite, disfuncţii erectile, sindrom premenstrual, micţiune dureroasă.
- endocrine: hipertiroidism şi/sau alte dereglări hormonale, obezitate.
- afecţiuni neuro-psihice: depresie, atacuri de panică, ticuri nervoase.